Gradina Magica Constientizarea, calea catre tine
Constientizarea este calea prin care ajungi la stadiul la care nu ajungi prin cunoastere intelectuala. Putini cunosc ce implica procesul de constientizare. Circula atat de multe informatii false, distorsionate, in numele procesului de constientizare, inca devine foarte dificil sa mai recunosti ceea ce este autentic.
Nu exista un cuvant atat de gresit inteles in limbile omenirii precum cuvantul constientizare. Prin intelegerea gresita a cuvantului rezulta tot felul de acte precum cele de violenta, dispute, lupte si razboaie. Acesta este motivul esential pentru a intelege ce implica procesul de constientizare. Felul in care iti traiesti viata acum iti arata clar ca probabil punctul central al vietii este dorinta de constientizare. Daca esti in cautarea esentei vietii, afla ca nu poti gasi nici o alta esenta decat cea a constientizarii. Nucleul vietii este stimulat de o singura dorinta, aceea de a deveni constient. Sa nu te mire ca viata pare lipsita de orice sens.
Observi prea bine tot ceea ce se intampla in ultimii ani. Totul pare intepenit, pare o robie, o ingrijoare continua. Nu esti dispus sa constientizezi ceea ce esti cu adevarat, si asta te tine prins in viata intepenita despre care scriam mai sus.
Cand samanta constiintei nu incolteste, atunci viata in intregul ei iti pare absurda, intunecata, fara nici un rost, lipsita de sens. Faptul ca viata iti pare absurda este rezultatul refuzului tau de a fii constient. Cand devii constient, viata pare plina de sens, iti creeaza sentimental implinirii, al recunostintei.
Intreaga miscare a vietii are ca radacina, constientizarea si doar constientizarea. Cand pornesti pe calea ambitiei, cand doresti succesul, incearci sa obti prin intermediul acestuia ceva ce nu ai reusit sa obti prin constientizare. Cred ca stii deja ca cei care continua sa acumuleze averi, incearca sa obtina prin lupta pentru imbogatire ce nu au reusit sa obtina prin contientizare. Toata activitatea din viata lor, tot efortul, toata agitatia, toata lupta este centrata in intregime in jurul constientizarii.
In articolul Traieste sentimental de uniune cu viata, am scris despre cum se naste copilul, o fiinta vie, si cum corpul sau este separat de cel a mamei, si din acel moment, copilul, fiinta aceea, isi incepe propria calatorie in acest univers mental, colosal. O mica picatura iese din ocean si intra in cerul infinit. O particula minuscula de nisip face un salt de pe tarm si pluteste in aer. O fiinta este separata de mama sa – picatura este separata de mare si se pierde in cerul infinit. Picatura face tot posibilul sa se reconecteze cu marea – fiinta vrea sa se contopeasca cu totalitatea. Separarea, distanta fiintei, este singura suferinta. Detasarea fata de toti ceilalti este agonie, anxietate.
In spatele sentimentului nevoii de constientizare se afla cautarea unitatii – dar in orice fel ai cauta unitatea, rezultatul este esecul. Poate ca insasi directia in care cauti e cea care te separa de unitate. Cauti in directia gresita. Cautarea unitatii are loc la nivelul corpului fizic. Poate ca nu constientizezi ca la nivel fizic nu poate exista nici o unitate in lume. La nivelul corpului fizic, nu exista posibilitatea uniunii. A fi atomic este ceva inevitabil pentru materie, si fiecare atom este separat. Doi atomi pot deveni apropiati, dar nu pot deveni unul singur. Poti incerca intr-un million de feluri, dar doi atomi nu pot deveni unul singur. Exista intre ei o distanta. O distanta ramane mereu intre doi atomi.
Cand iubesti te imbratisezi, inima langa inima. Doua corpuri se apropie, dar distanta ramane intotdeauna intre ele, fiind prezenta tot timpul. De aceea chiar si atunci cand te imbratisezi strans, stii ca esti separat de celalalt, ca nu esti suficient de apropiat, ca nu esti contopit inca cu celalalt. Chiar daca un corp este aproape de altul, dorinta de a atinge uniunea ramane neimplinita. Nu este de mirare ca la nivelul corpului, constientizarea esueaza. Cel care iubeste simte ca a esuat. Persoana cu care isi dorea sa se contopeasca s-a apropiat, dar uniunea nu a avut loc. Nu constientizeaza ca un corp are limitele lui. Nu te poti contopi cu cineva la nivelul corpului fizic. Nu poate exista uniune la nivelul materiei. Este in natura materiei sa existe separare, sa existe o distanta, un spatiu liber.
Dar cel care iubeste nu vede asta. Din contra, crede ca persoana de care s-a indragostit nu este suficient de afectuoasa si ca aceasta este cauza separarii lui. Este inconstienta sa vrei sa te unesti cu cineva la nivelul corpului, dar cel in cauza nu constientizeaza acest lucru.
Crede ca persoana de la care asteapta iubire nu il iubeste suficient – si ca de aceea nu se poate contopi cu ea. Asa ca se supara pe persoana respectiva, nereusind sa-si dea seama ca intensitatea acestei iubiri este doar un implant de distragere.
Acesta este motivul pentru care peste tot in lume, toti cei care iubesc sunt furiosi pe obiectul iubirii lor. In casnicii au loc schimburi de cuvinte dure. Peste tot in lume, cei care se iubesc sunt plini de furie unii impotriva altora. Cauza fiind neimplinirea dorintei de uniune. Fiecare crede ca celalalt este responsabil pentru esec.
Asa ca cei care se iubesc incearca sa se posede unul pe altul. Incearca sa aibe drept de proprietate unul asupra altuia, fara sa constientizeze ca iubirea nu incearca niciodata sa posede. Efortul de a poseda si de a avea drept de proprietate creeaza in mod firesc un sentiment de gelozie de ambele parti. Oriunde exista posesivitate, exista gelozie.
Sunt personae care inteleg din asta ca iubirea a esuat. Si atunci isi propun sa se antreneze sa nu mai iubeasca, sa intoarca spatele constientizarii.
Constientizarea este singura cale de a distruge egoismul. Este singura substanta in care egoul se dizolva, iar in cele din urma este eliminat. Oamenii care fug de constientizare nu pot deveni decat niste egocentrici, nimci altceva. Nu le ramane nici o metoda, nici o modalitate prin care sa-si dizolve si sa-si distruga egoul. Constientizarea este singura usa prin care poti incepe calatoria spre infinit. Extazul este posibil numai in prezenta nelimitarii, a vastitatii, nu intre granitele a ceea ce este marunt. Extazul este posibil in prezenta infinitului – nu a finitului, nu acolo unde exista granite, unde exista nefericire.
